Acum cateva zile, intr-o stare de semi-trezie, m-am intrebat care este de obicei prima imagine pe care un om o vede atunci cand iese din scara blocului sau pe poarta casei. Foarte intrigat de noua idee (si considerand-o pe buna dreptate o revelatie), am pornit la drum. Iesind din bloc, prima imagine care a reusit sa razbata pana dincolo de retina a fost aceea a unei doamne in varsta care isi completa nevoile elefantului Maca chiar in gradina din fata blocului meu, tragandu-mi priviri pe care eu le-am decriptat ca fiind rugatoare. Trebuie adaugat ca stau intr-o zona foarte verde, semi-centrala in corpore si destul de …. na, urbanizata. Am recunoscut atunci ca lumea din jurul nostru este plina de idei geniale/extreme care pot sapa destul de adanc si produce reactii creative inimaginabile.
In aceeasi zi, mi-am dat seama (poate ca din cauza experientei de mai devreme) ca unele reclame sufera de ceea ce eu am numit (pentru a nu-i lovi pe acei copywriteri chiar in moalele capului) “contondenta simbolica”. Logica sta in felul urmator: unele reclame au o asemenea executie si un asemenea text (in general de foarte proasta calitate creativa), ca sa nu mai vorbim despre un efect indelungat asupra comportamentului uman, incat singura reactie la aceasta este sa te taie pi…. .(aici recunoscand ca orice obiect contondent taie si orice simbol are un caracter indirect).
Ma refeream la spotul lansat de “Milka”, acela cu marmota care invelea ciocolata (in staniol, as if…). La inceput, pur si simplu am crezut ca aceasta fusese cea mai mare idiotenie care putuse fi scrisa de vreun copy. Dar mi-am dat seama ca situatia statea la fel si in alte tari: Franta, Spania, Italia. Oricum ar fi fost, efectul contondentei simbolice era la fel de puternic asupra mea, simtind intotdeauna nevoia fiziologica de a-mi exprima imediat opinia despre acest spot publicitar. Despre spot si efectele lui: incepusera deja sa ma agaseze reactiile corporatiste ale multora cu care veneam in contact si care la orice vorba de duh aparent incredibila, spuneau: “da, si marmota invelea ciocolata in staniol”. Daca vreunul dintre cei care au compus mesajul asta vor spune “exact asta voiam sa si obtinem- recunoasterea printr-o fraza care ramane adanc inradacinata in capui oricarui telefil-, ce demascare perspicace!”, puteti sa le raspundeti cu sloganul propriei lor creativitati insalubre. Deci, la acel moment, mamutul “lol!”, ascutitul “roflmao!” sau mai suspusul “sa moara (a se completa cu oricare dintre descendentii sau legaturile genealogice ale altora)” fusesera inlocuite de “da, X, si marmota invelea ciocolata in staniol”…
Astfel, daca oricare dintre noi poate vedea dimineata o imagine extrema care sa le starneasca efortul creativ si sa le stimuleze cortexul, de ce in aparenta 70 din copywriteri nu au dimineata in fata blocului o doamna care sa produca eforturi rectale pentru bunul mers al advertisingului?
Purple Monkey Dishwasher's Blog 